The Book "Roots of flying"
Material publicat în revista „Top Gun” nr. 3 (69) /2006
CĂLĂTORIE LA IZVOARELE ZBORULUI
Sunt puţini cei ce sunt cu adevărat binecuvântaţi cu darul scrisului. Extragerea gândurilor şi a simţirilor din forul interior, ruperea lor din universul personal şi intim al gândurilor şi încredinţarea lor memoriei albe a hârtiei, materializarea lor, nu este un lucru uşor. Se poate spune că este chiar o artă. Dar sunt puţini, totuşi, cei care atunci când scriu nu uită acest lucru, faptul că scrisul este artă, şi sunt şi mai puţini cei care au curajul, cei care au “darul” de a scrie despre lucruri inefabile. Zborul este unul dintre acele subiecte “grele”, este greu de exprimat în cuvinte, inefabil. Au fost puţini cei care au încercat să scrie despre zbor. Doru Davidovici a devenit o legendă nu numai datorită calităţilor incontestabile de zburător de elită, dar mai ales deoarece a reuşit acolo unde unii doar au încercat: a reuşit să ridice vălul “misterului” ce înconjoară saltul mecanic în văzduh, făcându-l accesibil d.p.d.v. intelectual celor ce nu au avut şansa de a se desprinde de sol şi de a vedea lumea din şaua cailor de foc, dar care posedă în adâncul fiinţei lor acel “ceva” ce vibrează la auzul zgomotului de motor de pasăre de foc. Dumitru Berbunschi este unul dintre ”cei ce cunosc fulgerele violente şi se întorc teferi dintre ele”, cum spunea Doru atât de frumos şi de profund. “Moştenitorul” incontestabil al “harului” de a spune lucruri nespuse despre trăiri inaccesibile celor mulţi, Dumitru Berbunschi a debutat în anul 2001 cu “Semne de cer senin”, mişcătoarea poveste autobiografică a avatarului tânărului pilot aflat la începutul lungului drum al maturizării interioare şi profesionale, poveste de o rară frumuseţe şi sensibilitate, spusă întrun mod unic şi special ce-i permite cititorului să ”simtă” omul de sub combinezonul de pilot şi – de ce nu? – chiar să înceapă să conştientizeze, imediat după citirea romanului, de fiecare dată când va mai privi un aparat de zbor în aer, că în el sunt oameni care îl însufleţesc, care fac zborul posibil, fără de care el, avionul, nu ar fi decât un morman costisitor de fiare... “Semne de cer senin” a reprezentat cea mai expresivă carte având ca subiect aviaţia, apărută post-era DD, dintre atât de puţinele ce au văzut lumina tiparului în tulburii ani de după 1989. Iată că la cinci ani de la debutul publicistic al lui Dumitru Berbunschi cu o scriere de întindere mare (Dumitru Berbunschi are în spate mulţi ani de experienţă în lumea cuvântului scris, publicând un număr mare de articole în publicaţii militare, tratând cu sensibilitate şi profunzime viaţa oamenilor ce trăiesc la margine de aerodrom), omul, pilotul şi scriitorul Dumitru Berbunschi revine cu cel de-al doilea roman al său, numit “Rădăcini de zbor”, “naşterea” lui fiind pe ultima sută de metri la scrierea acestui articol. Acest roman vine să cimenteze “stilul Dumitru Berbunschi” – în cazul în care mai era nevoie, articolele cu care el şi-a “ascuţit” peniţa relevând foarte clar nu numai existenţa, dar şi natura stilului său –, un stil literar bogat, profund, sensibil (orientat pe exprimarea trăirilor interioare mai degrabă decât pe descrieri), înţelept (analogiile sunt de-a dreptul geniale), clar, limpede, direct, suprinzător pe alocuri. Un stil ce te captivează, te absoarbe, te hipnotizează, conectându-te la evenimente şi făcându-te să simţi de parcă ai fi acolo, lângă el, ca o particulă levitând liberă în atmosfera cockpitului, făcându-te să te simţi ca un coechipier nevăzut, zburând, trăind, simţind, plângând împreună cu el... “Totul a început aici. Realitatea se recompune, chiar începând cu mine. Am mâna dreaptă pe manşă, stânga pe maneta de gaze, un fir umed alunecă pe şira spinării lipindu-mi combinezonul de zbor de scaunul de catapultare, picioarele în palonier şi mintea la mijloc. În cabina a doua, Vali Porţan tace. Sub noi amândoi, marea văzduhului. Răstorn avionul cu o mişcare energică dar nu bruscată şi mă arunc cu Marchiză cu tot în apa cerului de un albastru întunecat, stârnind în jur domoale valuri. Realizez simplu pătrunderea realităţii noastre peste cea sălăşluită o vreme prin ungherele minţii mele.” Fragment din cartea „Rădăcini de zbor” de Dumitru Berbunschi. La marea sărbătoare a Aripilor Româneşti de anul acesta – RoIAS 2006 – “Rădăcini de zbor” va fi disponibilă tuturor celor ce au iubit “Semne de cer senin”, precum şi celor ce încă nu ştiu faptul că Dumitru Berbunschi scrie dumnezeieşte!...
Alin C. Ionescu
Read about flying:
The Book "Signs of Blue Sky"
CHAPTER ONE
THE AIRFIELD
The tin eagle
With two short signals and a strident gnash of wheels heated under the sabots’ pressure, the train stops to the station. I get down. Then, after a long whistle, the train starts to move again. I sudde... :: continuare :: |
|
You can read :
Photo of the day :
Video of the day:
|
|